Am uitat parola
Newsletter
Pentru a primi ultimele noutati introduceti adresa de e-mail

  • Macro Print
  • Patronaje FIAP
  • Contract donatie
  • Acreditare juriu
  • Patronaj AAFR
  • Servicii Print


Fascinanta vegetatie a Australiei

Proiectul a început în data de 12 ianuarie 2012 când am ajuns prima dată în Australia, din pasiunea mea pentru fotografie și din impresia puternică pe care mi-a produs-o vegetația! Desigur că primul impact a fost unul vizual. Natura îmi oferea la tot pasul surprize bizare. Pentru tot ce există pe Pământ voi „da vina” pe Natură care nu numai că a creat totul, dar pare că a regizat totul: peisaje spectaculoase în care a aranjat o vegetație surprinzătoare cu care ochii mei nu erau obișnuiți, locuri a căror frumusețe și ciudățenie întrece imaginația ! Al doilea impact a fost unul care mi-a stimulat curiozitatea, imboldul de a explora și a mă documenta pentru a găsi explicații la întrebări pe care mi le puneam acum pentru prima dată. Plantele fiind atât de comune, ne-am născut cu ele, rareori ne gândim mai profund la ele, la rolul lor în viața noastră. Cum ar putea exista și cum ar fi lumea fără plante ? NU AR FI ! Răspunsul este scurt. Existența noastră este consecința existenței lor, ele ne-au precedat și au creat condițiile apariției vieții noastre pe Pământ. Dacă vor dispărea, dispărem și noi! Plantele, absorbind bioxidul de carbon din atmosferă și expirând oxigen, prin procesul de fotosinteză, care este un miracol, asigură viața animalelor și a oamenilor în totalitate. Suntem dependenți de ele ! Istoria lor este mai lungă decât a noastră; în timp ce plantele au colonizat planeta acum cca 470 de milioane de ani, noi am apărut relativ recent. Istoria plantelor este istoria evoluției lor, a adaptărilor, a strategiilor „gândite”și utilizate pentru supraviețuire. Aceste adaptări au fost permanente/continue în decursul a milioane de ani și reprezintă răspunsul lor la evenimente ce țin de istoria Terrei, în general, și, în particular, de mișcările tectonice care au dus la mișcarea plăcilor: ruperea supercontinentului Pangaea în mai multe etape și apariția configurației actuale de continente. Toate aceste schimbări au fost însoțite de variații drastice de climă cărora plantele s-au străduit și au reușit să le reziste ! Dar extraordinara diversitate a lumii vegetale se datorează tocmai variației acestor condiții de sol și climă la care au fost supuse și căreia plantele au trebuit să le reziste! Abilitățile pe care și le-au creat plantele în timpul evoluției sunt extraordinare și am constatat că unele ne sunt comune și nouă, oamenilor și servesc acelorași scopuri. Ștefan Mancuso, profesor la Universitatea din Florența și membru al unor instituții prestigioase din Italia, coordonator al Laboratorului Internațional de Neurobiologie vegetală, este autorul cărții VERDE UIMITOR, apărută în anul 2018, la Editura ART, din România. Aș spune că FASCINANTA VEGETAȚIE A AUSTRALIEI este o carte închinată plantelor, o carte care le reabilitează în fața noastră, a oamenilor, care le tratăm doar ca pe niște obiecte atractive, frumoase și folositoare pentru noi, deși ne recunoaștem dependența de ele. Autorul, specializat în fiziologia vegetală, este un mare susținător al teoriei conform căreia plantele sunt organisme inteligente. După lectura cărții, apreciez că inteligența plantelor este, de fapt, un sumar al celor mai bune și inovative adaptări pe care le-au creat ! (Pe parcurs voi da câteva exemple). Am să rezum câteva evidențe expuse de autor în sprijinul afirmației că plantele sunt inteligente. Inteligența este definită de Profesorul Mancuso prin „capacitatea de a rezolva probleme“. Gradul de inteligență este măsurat de alegerea soluțiilor la provocările legate de existența lor. Desigur că plantele nu au creier sau sistem nervos; au însă un sistem de semnale care traversează toate țesuturile și ele au un răspuns corespunzător față de mediu. Profesorul Mancuso consideră că „răspunsul conștient la mediu și reacția corespunzătoare față de acesta este o definiție a unei comportări inteligente“. Desigur că felul în care plantele sunt inteligente diferă foarte mult de felul în care noi, oamenii, suntem inteligenți. Cred că o analiză a evoluției plantelor trebuie să înceapă de la tipul de viață pe care îl duc. Dacă animalele se pot deplasa pentru căutarea hranei, se pot adăposti și apăra de factori potrivnici, plantele au trebuit să găsească soluții pentru viața sedentară pe care „au ales-o”! Să remarcăm că funcțiile plantelor nu sunt asigurate de un anume organ, fapt foarte important deoarece, spre deosebire de animale, pot pierde părți din corp și să supraviețuiască, structura lor este formată din părți divizibile. Plantele au, totuși ceva grade de libertate; se pot mișca pentru a capta mai multă lumină, pentru a se îndepărta de un pericol sau pentru a găsi plante de sprijin. Profesorul Mancuso afirmă că plantele au cinci simțuri comune cu ale noastre și încă cincisprezece în plus! Desigur că aceste simțuri trebuie redefinite cu definiții aplicabile lumii lor. Văzul: este definit ca receptarea stimulilor luminoși. Plantele captează lumina și o folosesc în interes propriu; frunzele, dar nu numai, ci și mugurii, părțile tinere, vârfurile, au molecule cu rol de fotoreceptor și se îndreaptă în sus, spre lumină. Rădăcinile se comportă invers, se ascund de lumină, în pământ. Mirosul: au receptori de substanțe volatile pe care le transmit în toate celulele. Plantele secretă parfumuri pe care le folosesc pentru a transmite mesaje. Sunt anumite mirosuri, în funcție de „factorii de stres”. Este un sistem de avertizare pentru plantele vecine asupra unui pericol, în scop de apărare, dar o pot face și pentru atragerea de polenizatori. Gustul: plantele au receptori în rădăcină care detectează substanțele chimice pe care le folosesc pentru hrănire. Rădăcinile explorează pământul și recunosc sărurile minerale, nutrienții, fosfații și potasiul. Rădăcinile sunt mai dese acolo unde solul este mai bogat în nutrienți. Simțul tactil (Pipăitul): acest simț este asigurat de anumite canale mecano-sensibile care se găsesc pe toată suprafața plantei, dar, în principal, în frunze. Este o reacție defensivă a plantelor. Auzul: au dezvoltat structuri interne care conduc vibrațiile și pot fi captate de toate părțile plantei, tot cu ajutorul canalelor mecano-sensibile. S-a constatat experimental că muzica ajută creșterea. Ceea ce influențează plantele sunt frecvențele undelor sonore, mai ales cele joase, care stimulează creșterea; cele înalte au efect inhibitor. Alte simțuri (sau abilități): plantele măsoară umiditatea și, ca urmare, pot detecta sursele de apă, simt câmpul gravitațional, recunosc și localizează elementele chimice necesare sau dăunătoare lor (se dezvoltă sau nu în acea direcție), neutralizează anumite substanțe poluante (unele periculoase pentru om). S-a observat (cum?) că plantele pot distinge sunete pe care urechea noastră nu le percepe, pot sesiza unde luminoase invizibile pentru om (razele UV), sunt sensibile la razele X. Plantele comunică: se pare că semnalele se pot transmite de oriunde – oriunde, rapid și eficient: de exemplu, de la rădăcină la frunze, închiderea și deschiderea stomatelor, dar și de la o rădăcină la alta. – între ele: emit molecule chimice în aer sau apă, care reprezintă diferite tipuri de informații care sunt recunoscute. Darwin a fost primul care a observat că vârful rădăcinii este un organ de simț care recepționează diferiți stimuli și reacționează față de ei. Am observat cu toții că, dacă se îndepărtează vârful rădăcinii, plantele suferă, devin mai puțin sensibile. Pentru niciunul dintre simțurile amintite nu există un organ dedicat! Plantele sunt cu atât mai inteligente cu cât sunt în clase superioare. Tot Darwin afirma că „toate viețuitoarele care populează azi Pământul se află în punctul maxim al procesului lor evolutiv, altfel ar fi dispărut“. Așa să fie? Nefiind de specialitate, nu pot emite păreri pertinente în acest domeniu, dar îmi pot pune întrebări: s-a oprit evoluția pe Pământ ? Desigur că nu, dar cum va continua? Maximul este văzut ca o limită? Nu cred, evoluția este un proces lent, continuu și tacit de adaptare, prin care fiecare specie își dezvoltă abilitățile cele mai potrivite pentru supraviețuire! „Plantele reprezintă legătura care unește activitatea întregii lumi organice cu centrul energetic al sistemului nostru solar“. De aceea, am spus că fotosinteza este un miracol! Plantele pot trăi fără noi, dar noi fără ele – nu. Ar trebui să ne întrebăm: ne purtăm cu ele bine? Răspunsul meu este da și nu. Ele fac parte din viața noastră, au „invadat“ arta, folclorul, literatura. Plantele sunt fascinante și miraculoase, trebuie să ne împrietenim cu ele! Eu, într-o perioadă de documentare de câțiva ani, chiar m-am împrietenit cu ele, m-am lăsat cucerită de ele! Sper ca fotografiile și comentariile să inspire mai mult respect și interes pentru aceste creații uimitoare ale naturii, care dau viață și frumusețe pe acest pământ ! Georgeta Șuvei
 Buchetul cu flori din grădina îndepărtată
 Eleganța gestului de a înveli în paginile unei cărți buchetul florilor culese din grădina de la capătul Pământului trebuie privită cu multă admirație și firească uimire. Admirație pentru rodul unei munci dusă cu pasiune și migală aproape un deceniu fie în arșița deșertului australian, fie în răcoarea bibliotecilor londoneze. Un demers științific al cărui mesaj confirmă adevărul conform căruia drumul cunoașterii de la micul atom la mărețul copac nu este deloc ușor, dar poate fi străbătut de cei ce dau dovadă de tenacitate și înțelepciune. Uimire pentru o lume vegetală unică, plină de mistere de nedeslușit pentru ochiul europeanului obișnuit doar cu galbenul păpădiei și verdele urzicii. Cum să nu rămâi uimit citind despre baobab, copacul african ajuns, nu se știe cum, în deșertul austral ? Sau despre Bottle Tree, arborele cu trunchiul în formă de sticlă ? Cum să nu te vrăjească parfumul florilor pe care parcă îl simți atunci când răsfoiești paginile acestei cărți ? Sau aflând despre cele cinci simțuri comune plantelor și oamenilor. Întors după o călătorie de 3 ani în apele necunoscutului pe atunci continent austral, căpitanul James Cook a adus drept dovadă a descoperirilor sale nu aur, diamante sau sclavi înlănțuiți, ci impecabilele desene ce redau exact forma și culoarea unor plante crescute într-o altă lume. Desene pe care avem acum privilegiul să le admirăm în tihna fotoliului de acasă, întrebându-ne, firesc: sunt acestea desene sau fotografii ? Noroc că istoria descoperirilor fotografice ne dă un răspuns fără echivoc. Cu admirabilă distincție, trădându-și vocația de cercetător aplecat cu multă știință și dăruire asupra structurilor văzute sau nevăzute, Georgeta Șuvei ne invită la o lectură inedită și plină de învățăminte. Cu acuratețe științifică și cuvinte bine chibzuite suntem purtați de-a lungul a peste o sută și cinzeci de pagini frumos tipărite prin istoria Australiei. Un continent cu o evoluție geologică cu totul aparte care a condus la existența a numeroase forme de viață endemice. O tară-continent hărăzită a fi loc de osândă pentru tâlharii pe care nu-i mai iertau semenii lor, dar pe care natura a modelat-o în chip miraculos și a transformat-o într-o splendidă grădină. Nu greșesc afirmând că natura a dictat regulile de viață ale australienilor, un popor, poate singurul din lume, care s-a format și a evoluat în deplin respect pentru mama-natură. O mică dovadă fiind și plăcuțele înscrise cu numele celui care sponsorizează, adesea cu mulți bani, un copăcel sau o floare din Grădina botanică din Sidney. Respect pe care îl deslușim în următoarea mărturisire făcută de autoarea cărții: „Plantele sunt fascinante și miraculoase, trebuie să ne împrietenim cu ele ! Eu, într-o perioadă de documentare de câțiva ani, chiar m-am împrietenit cu ele, m-am lăsat cucerită de ele !” Fără plante nu ar fi existat viață pe Pământ. Nu am avea ce mânca, cu ce ne îmbrăca sau încălzi, nu am avea nici măcar aerul pe care să-l respirăm. Fie și numai acest simplu adevăr ne obligă să mulțumim mereu, cu pioșenie, copacului plin de rod sau bobului de grâu. Să nu uităm o altă învățătură de ținut minte: plantele sunt etalonul evoluției omenești. Apărute în era Paleozoică, atunci când scoarța terestră era arsă de erupțiile vulcanice și frământările tectonice, plantele s-au adaptat continuu susținând în cele mai felurite forme evoluția omului. Să ne amintim doar de începutul cultivării viței de vie sau a bumbacului, de aducerea în Europa a culturii de cartof sau porumb, modificările sociale aduse de bobul de cafea sau felurite mirodenii. Si să nu uităm că în ziua de azi sunt multe țări care și-au câștigat bunăstarea datorită cultivării legumelor, fructelor sau a florilor. Pentru a sublinia și mai mult valoarea științifică a cărții, cuvântul scris este însoțit de zeci și zeci de fotografii cu valoare de document și admirabile valențe artistice. Fără a avea în față o fotografie este imposibil să-ți imaginezi cum arată Gija Jumulus, copacul cu rădăcinile în sus sau arbustul Pandanus. Trebuie să vezi ca să crezi și aici intervine rolul major al fotografiei: să redea adevărul. Tot atât de adevărat este truismul conform căruia floarea numită atât de frumos Sturt”s Desert Pea dar și Strelitzia reginae își dezvăluie gingășia doar fotografului iscusit și iubitor de frumos, care stăpânește la perfecție meșteșugul artei fotografice. Parcurgând rândurile așternute în „ Fascinanta vegetație a Australiei ”, rămâi cu senzația că ai pășit într-o lume nebănuită de tine, că ești părtaș la carnavalul florilor multicolore și al copacilor înveșmântați în straie de gală. Te cuprinde o stare de bine cutreierând ținuturi îndepărtate și iei parte cu tot sufletul la această fascinantă aventură în fascinanta vegetație a Australiei.Eugen NegreaPresedinte Asociația Artiștilor Fotografi din România




Data: 20 Jun 2021
  • Mircea Albu 1
  • Albu Mircea 2
  • Mircea Albu 3
  • Francisc Nemeth
  • Australia
  • VEM
  • Revista Muzeul Bucuresti
  • Fascinanta Australia
  • Oameni si cai
  • Scraba Italia
  • Dan Scraba
  • Album Badescu
  • Kenya
  • Hanu