Am uitat parola
Newsletter
Pentru a primi ultimele noutati introduceti adresa de e-mail

  • Mircea Albu 1
  • Albu Mircea 2
  • Album Badescu
  • Hanu


Victor Boldâr – românul care l-a fotografiat pe Henry Cartier Bresson

de Catalin Fudulu
Mă sună avocatul Sylviu Comănescu şi mă întreabă dacă nu vreau să-i fiu ghid lui Henri Cartier-Bresson, care vroia să fotografieze câteva mănăstiri din Oltenia.
Îi răspund că da, fără să stau pe gânduri. De Bresson ştiam din cărţile lui Iarovici, care îi publicase câteva fotografii acolo, pentru teoretizare.
Tot eu îi spun avocatului Comănescu că nu ştiu franceza şi că nu am cum să mă înţeleg cu Bresson. Stai liniştit, mi-a spus el, va mai merge cu voi Nicu Dan Gelep (1919-2008), iar el ştie franceză. Bresson a fost invitat ca să fotografieze în România prin Consiliul Culturii, cu prilejul aniversării a 30 de ani de la înfrângerea fascismului.
Bresson a venit la Craiova cu trenul, după ce fotografiase prin Bucureşti, însoţit de Andrei Pandele. A ajuns împreună cu soţia sa, Martine Franck, la 7 mai 1975. Avea o vestă fără mâneci şi cu multe buzunare, ca asta pe care o am eu. Purta pantofi din piele şi nişte pantaloni raiat de culoare kaki. I-am dus cu Dacia mea 1100 la mănăstirile Govora, Horezu şi Dintr-un Lemn. Nu mai ştiu acum care a fost ordinea...
Bresson nu a vrut să mănânce la mănăstire sau la vreun restaurant. Îşi luase mâncare la pachet. Pe tot timpul călătoriei nu a băut decât apă. Avea la el două aparate de fotografiat Leica. Unul avea un obiectiv de 35 mm, iar celălat un teleobiectiv de 135 mm, că atâta erau atunci. Asta pentru că nu îi plăcea să-şi schimbe obiectivele.
La început l-am fotografiat pe Bresson de la distanţă, cu teleobiectivul ce îl aveam montat pe un Zenit. Apoi am începu să-l fotografiez şi de aproape, când mâncam. Dar nu am dus aparatul la ochi. L-am fotografiat de la piept. Asta până când m-a văzut Bresson, care a început să râdă, făcându-mi un semn cu mâna că pot să-l fotografiez fără să mă mai ascund. Seara am ajuns la gară. Acolo am băut cafele.
Iar l-am fotografiat pe Bresson, care mi-a făcut o fotografie în acelaşi timp în care îl fotografiam. După plecarea lui Bresson am mărit cele mai bune fotografii cu el şi m-am gândit să i le trimit, că poate aveam să primesc fotografia pe care mi-a făcut-o în periplul de o zi. Cum era greu să trimit fotografii în străinătate, l-am rugat pe preşedintele AAF să o facă, pe Comănescu.
După mai multă vreme l-am înrebat pe Comănescu ce mai ştie despre soarta imaginilor, iar el mi-a răspuns: Aşa sunt capitaliştii ăştia, dle! Vor să le dai tot, iar ei să nu-ţi dea nimic.
Acum câţiva ani am constatat că una din fotografiile pe care i-am făcut-o lui Bresson i-a fost dată de Comănescu lui Andrei Pandele, care a şi publicat-o.
La 7 mai 2010 am împlinit 75 de ani şi am vernisat la Muzeul de Artă din municipiul Craiova o expoziţie conţinând 57 de fotografii, pe care i le-am făcut lui Bresson la 7 mai 1975. Anul ăsta, cu prilejul Nopţii Muzeelor, fotografiile au fost mutate într-o expoziţie la Cluj şi ar fi trebuit să se întoarcă la mine până acum, dar clujenii au zis să le mai las că se interesează oamenii de ele. Acum nu ştiu dacă fotografiile vor fi expuse şi la Bucureşti. Nu eu hotărăsc asta...
Uite, uneori stau şi mă gândesc aşa: îmi place să fotografiez la teatru.
Dar eu merg acolo la de-a totul aranjat. Regizorul pune cadrul, cel cu luminile aşează reflectoarele, costumele sunt făcute la comandă. Atunci stau şi mă întreb: care este rolul meu ca fotograf? Eu ştiu ce fac atunci, acolo. Dar nu toţi cei care fotografiază conştientizează asta...


Data: 24 Aug 2011
  • SALOANE FIAP
  • Macro Print
  • AME
  • vanzari
  • Fotofocus
  • De scris