Au trecut suficiente zile de la vernisajul expoziției „Colors of Romania”, care a avut loc în ziua de 18 august 2023 în orașul slovac Bardejov, pentru ca amintirile de atunci să se fi cristalizat în memoria afectivă. Așadar, o limpede privire retrospectivă este absolut necesară. Să fi fost la începutul primăverii din acest an când a sunat telefonul: „sunt Călin Fabian..., mă întrebam dacă am putea... cred că ar fi tare bine...” Era un membru al Asociației pe care nu-l cunoșteam. Luat pe nepregătite, am rostit un sec „hai să încercăm !” Nu a durat mult ca să găsesc un om de legătură pe meleaguri slovace și apoi să lansez colegilor invitația de a participa la o expoziție cu fotografii din România. Mai mulți membri ai AAFR au onorat rapid invitația, alții însă, preocupați mai mult de a obține cardul AAFR decât de fotografie, nu au găsit răgazul necesar. În câteva zile am terminat de printat cele 40 de fotografii, pliantul de prezentare l-am conceput cât de bine m-am priceput, iar afișul evenimentului a fost realizat de o amabilă domniță căreia îi sunt recunoscător. Expoziția „Colors of Romania” era gata pentru a fi prezentată în Bardejov, un oraș în nord-estul Slovaciei. Un alt personaj, la fel de necunoscut mie, urma să instaleze fotografiile în ramele prinse în zidul vechiului oraș. Totul a decurs fără cusur prin strădania unor pătimași ai fotografiei care nu s-au cunoscut până atunci.

La mijlocul lui august, în fața bazilicii din Bardejov, am avut onoarea să-l cunosc pe cel ce a avut ideea acestui demers artistic: Călin Fabian, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Slovacia. A străbătut țara de la un colț la altul pe drumuri nu tocmai prietenoase pentru a fi, împreună cu soția sa, la un eveniment în care fotografia a fost și momentul de a marca și pe plan cultural, aniversarea celor 30 de ani de la stabilirea relațiilor bilaterale între România și Slovacia. Diplomat de carieră, ambasador al României în diferite țări ale lumii, ES Călin Fabian este un redutabil fotograf și, ca orice clujean, născut la marginea Apusenilor, este un iscusit speolog, fiind autorul unor senzaționale fotografii făcute în mai multe peșteri din Korea și Vietnam cât și din Europa. Sub sloganul „The things you can see only when you slow down”, a publicat un fantastic album de fotografie intitulat „The Korean, spiritual and geographic environment seen through the eyes of a Romanian diplomat of Seoul”.

După ce de-a lungul câtorva luni am schimbat zeci de mesaje pe tema organizării expoziției, a sosit momentul să-l cunosc pe Milan Veliky, ofițerul de legătură al FIAP în Slovacia. Ne-am întâlnit pentru prima dată, dar ne-am îmbrățișat ca doi prieteni de-o viață. Nu în ultimul rând, l-am salutat cu prietenie pe cel care s-a ocupat de logistica expoziției, adică despachetat colete, tăiat etichete, instalat fotografiile și altele multe și mărunte. Jaroslav Gutek este președintele Fotoclub Bardaf și totodată vice-președinte al Slovak Federation of Photographers. Iar minunata noastră călătorie în ținutul Bardejov a fost cu măiestrie fotografiată de către artistul fotograf Stefan Izo Senior, membru al FotoclubRK 1924. Un fotoclub care anul viitor va serba 100 de ani de activitate neîntreruptă !
 
 Prima zi a vizitei în Bardejov am început-o dimineața devreme. Să fi fost oboseala drumului de nu am putut dormi prea mult sau clopotul emblematicei bazilici din apropierea hotelului ? În piața centrală, la acea oră lipsită de trecători, am făcut cunoștință cu îndelungata istorie a orașului, aflat în patrimoniul UNESCO. Prima mențiune scrisă despre așezare datează din 1241 și datorită avântului economic luat, mai ales datorită meșteșugarilor stabiliți aici, Bardejov devine în 1376 oraș regal și primește o serie de privilegii, cum ar fi dreptul de a înălța un zid de apărare sau de a organiza un târg anual. Târg care se organizează și acum, în ultima săptămână a lui Gustar ! Deși de-a lungul secolelor orașul a fost trecut de nenumărate ori prin foc și sabie, el arată azi impecabil. Cu siguranță că edilii din Bardejov au depus eforturi constante pentru a restaura monumentele și clădirile istorice a căror frumusețe atrage anual sute de turiști veniți din toate colțurile lumii. Despre aceste preocupări constante ne-a vorbit persoana cea mai autorizată, vice-primarul din Bardejov, ing. Peter Petrus. Și ca să nu uităm vorbele domniei sale, ne-a dăruit la fiecare un superb album cu istoria și fotografiile medievalului oraș Bardejov. La plecarea din primărie, doamnele au primit câte un splendid buchet de trandafiri iar bărbații s-au luptat cu bărbăție cu un păhărel de șliboviță. Ca fascinanta lecție de istorie să aibă și o parte practică, un ghid local ne-a călăuzit prin cetate. Cele văzute și auzite ne-au lăsat fără cuvinte. Fără să vrem, o întrebare ne-a chinut toată seara: dar la noi de ce nu se poate ? De ce nu putem să fim ordonați și cinstiți ? De ce ne batem joc de ceea ce avem ?

Ziua vernisajului am început-o în forță, cu o drumeție la Bardejovske Kupele, o stațiune balneară vestită pentru apele sale tămăduitoare. Noi am preferat un excelent espresso într-un magazin în care cafea de nenumărate feluri era prăjită și măcinată, dând locului o îmbietoare și unică aromă. Apoi am vizitat hotelul Alzbeta unde bolnavi de toate felurile vin pentru 3-4 săptămâni în căutarea sănătății pierdute. Pe vremuri, pe la 1895, se numea Deak Hotel și aici poposea soția împăratului Franz Joseph, împărăteasa Elisabetha, mult mai bine cunoscută sub numele de Sisi. I-am vizitat apartamentul mic și elegant, am intrat chiar și în mica încăpere unde Sisi își făcea exercițiile de gimnastică. Mai greu a fost să alegem spre degustare între cele 15 izvoare de ape minerale, dar sulful și căldura apei ne-au lecuit rapid de experiențe nedorite. Ne-am odihnit puțin în parcul stațiunii lângă un foișor unde o orchestră răsfăța auditoriul cu lucrări de Hayden, Rossini sau Mozart. Auzind că vorbim între noi în românește, tinerilor artiști le-a venit o idee genială și au atacat con brio câteva dansuri românești. Am mulțumit cu bucurie pentru gestul lor, îngrășând cu câțiva euro porcușorul albastru de lângă ei. Apoi am plecat din nou la drum, chinuiți de aceeași întrebare căreia nu-i găsim răspuns:de ce în stațiunea slovacă toate sunt aliniate la milimetru, totul strălucește de curățenie și bun gust, iar noi, acasă la noi, ne-am bătut joc de Băile Herculane, cu ape termale la fel de binefăcătoare, dar cu un peisaj mult mai spectaculos. De ce asistăm, cu o păguboasă nepăsare, cum o mână de golani, ascunși sub masca omului de afaceri sau a politicianului cinstit au furat și fură în continuare și ultimele nestemate ale unei țări ce ar trebui să strălucească de frumusețe și prosperitate ?
Următoarea oprire a fost la Castelul Zborov. Deși neobișnuită cu drumuri grele pe vârf de munte, eleganta mașină cu numere de CD a trecut cu bine proba de off road. Castelul Zborov, construit pe la 1270, a fost de nenumărate ori atacat, distrus, incendiat, bombardat, iar atacat, iar distrus tot așa secole de-a rândul. Dar nu s-a predat. Mai mult, acum revine la viață. Ne-a fost prezentată impresionanta activitate a unui grup de voluntari care au reușit să adune fondurile necesare pentru a urni din loc migăloasa muncă de restaurare a unei uriașe construcții istorice. Entuziasmul lor a impresionat-o chiar pe președinta Slovaciei, care, la rândul ei, a activat, tot ca voluntar, într-o organizație de sprijinire a minorităților etnice. Fericita simbioză a dus la crearea unui proiect prin care romii din zonele învecinate sunt stimulați financiar să lucreze la reconstrucția castelului. Firește că în urma unei asemenea strălucite inițiative, donațiile au crescut spectaculos. 

Pe la ceasurile amiezii ne-am reîntors la Bardejov pentru a prezenta culorile României. Culori care s-au împletit miraculos cu roșul trandafirilor oferiți de Primăria din Bardejov. Au fost prezenți la vernisaj, plătind cu oboseala unui drum de sute de kilometri, familiile Anamaria și Arpad Zsoltan Balla și Antonia și Ovi D Pop cărora le mulțumesc și pentru excelentele lor lucrări prezentate în expoziție. Doi străjeri fioroși, cu halebarde grele în mână, vor păzi cu strășnicie până în 15 septembrie Rhodyho ulica, acolo unde, 38 de artiști fotografi români s-au străduit să arate, celor care vor trece pe acolo, frumusețile unei țări minunate în viitorul căreia mai credem.
Eugen Negrea
 (Foto: Arpad Zsoltan Balla, Ștefan Izo Senior, Ruxandra Negrea, Ovi D Pop )


 

Data: 28 Aug 2023

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•